Mi-au fost facute cadou… Mainile Acestea

Mainile acestea.
Mainile acestea murdare
Aceste maini
In care s-au strans toate gunoaiele lumii;
Mainile acestea
Cu care am spart toate clepsidrele lumii,
Asezandu-le apoi peste nisipul cazut.
Aceste sensuri
Unul spre dreapta si altul spre rau.

Acestor maini.
Acestor fluturi.
Cu care am iubit toate femeile lumii;
Acestor mangaieri.
Acestor dezmierdari.
Sa le spunem pacat.

Aceste prelungiri ale trecutului meu.
Mainile acestea
Din linia vietii carora, odata a rasarit un arbore;
Aceste negatii
Prabusite pe rani
Aceste umbre, deschizandu-se rar.
Mainile acestea murdare
Aceste maini…
Da, Domnilor, au inceput sa scrie,
De acum
Aceste maini
Au inceput sa iubeasca.

Multumesc.

Asta, e pentru tine.

Mesaj pentru mine

Iti spun ” ‘neatza” clar si raspicat. Ai putea sa depui un mic efort sa deschizi ochii si sa parasesti patul acela molipsitor. Acum!

Cafeaua e facuta, asteapta doar sa fie bauta.

Mai ai putin pana la “marea confruntare”. Cativa pasi mici pana sa ajungi pe linia lu’ 8. Nu uita de detalii si nu lasa timpul sa treaca aiurea. Tot tie iti va fi greu.

Sosirea la destinatie o vei face cu ochii inchisi, nici nu vei stii cand s-a intamplat. Restu`, mai lasa si de sine!

Mai scuteste-ma de atat neincredere, ca dauneaza sanatatii.

Fii pe pozitii si va iesi bine.

Aahh, si nu uita zambetul…da, da, zambetul ala care face cat o mie de cuvinte.

Acum… pe calea optimismului…tot inainte!

Vis frumos.

Visez cu ochii deschisi la o zi din vara ce va urma. Un concediu bine meritat in tara mea de suflet si cativa metrii patrati doar ai mei, impartiti cu “persoana mea”.

Caldura, soare, iubire, spiritualitate si cumparaturi.

Nu e mult, dar pentru moment e doar ceva neindeplinit.

Dar Cineva imi transmite acest sentiment de siguranta, ca va exista o asemenea vara.

Asta ar avea sa fie “viata buna”. Cateva zile pe placul meu, fara pic de griji, dar pline de sentiment si optimism.

Pana atunci, las visul sa-si creeze limitele sau sa-si tese drumul catre infinit.

E atat de multa lumina in noaptea asta!

Sunt doar eu si luna. In balconul meu mic, cu jumatatea mea… sticla de apa. Masinile parcate ordonat si cativa caini uitati de lume. Din cand in cand alte masini profita de bulevardul liber. Ici-colo cate o fereastra evidentiata de lumina televizorului. O gara pustie si privelistea cu care am crescut atatia ani.

E atat de multa liniste. E bine acasa. Nu am mai simtit demult asa ceva…poate niciodata. Insa linistea asta ma fascineaza, tulburandu-mi somnul.

Luna mi-e prietena. Imi lumineaza pana si gandurile…si sufletul.

Ma zvarcoleam in pat…de prea multe idei. Ma duceau departe, pana la vise.

Era momentul meu. Nu-l puteam rata. Mi-e ciuda ca sunt prea rare astfel de momente sau ca poate, alteori, le ratez.

 

 

De cateva zile o citesc. Ii sorb fiecare cuvant scris pana acum. Sunt multe si pline de inteles, logica, sensibilitate. Sunt frumos aranjate si exprima multe. In spatele ecranelor e o femeie, cu sufletul mereu departe… in alte tari sau acasa. Simplitate, rafinament, emotie si profesionalism. Model pur, as zice. Continui sa o citesc pana la sfarsit. Si atunci poate o iau de capat… e Simona.

 

in incercarea de a…

Isi poarta numele in mine si ma duce pe culmi inalte. Ma duce in cele mai indepartate locuri si ma uita acolo.

Ma trezeste din cand in cand la viata pe care o traiesc si ma face sa analizez. Sa cred. Sa sper. Sa uit de el. Sa nu-mi para rau si sa ma conving ca ar fi fost doar un vis implinit.

Acum si aici. Coordonate care ma readuc la ce trebuie, nu ce vreau. Imi vine… de prea multe ori, dar tac. Imi strabate mintea si sufletul, dar inchid totul acolo.

Sa devin o nesuferita? Ar fi o solutie.

…de moment. Rabd si inghid orice gest si cuvant. Astept o schimbare. Acum ca toate grijile au trecut. Telefonul nu mai suna asa cum vreau, asa ca il inchid.

Transpir si ma bucur, dar apoi ma enervez. Plang si sufar, dar zambetul e intotdeuna vindecator. Singuratatea e permanenta, insa prietenii o alina.

 

dorule… mai lasa-ma sa respir!

tu, omule ignorant, taci si asculta-ma!

dar exista El… pe tine te las sa ma iubesti cum ai facut-o si pana acum.